Coconul Vlăduţ (Part III)

Şi ţara se-nalţă cu linişte-n sus,
Vlad Vodă e gata oricând de răspuns.
Cei doi fii ai săi învaţă din mers
Ce-nseamnă iubirea atunci când visezi.

Visezi la o ţară ce nu vrea război,
Nu vrea să mai curgă nici sânge din noi.
E-o lume în care e loc pentru toţi,
Dar turcii păgâni nu ştiu că apoi,

Paşii lui Vlad prin lume or merge
Şi tot ce-a fost rău în viaţă şi este
El va trimite cu sabia-n pământ
Şi nu va şti milă de nimeni nicicând…

Radu şi Vlad promit să vegheze
Atunci când va fi ca bunul lor Rege
Să plece-n alt loc, în lumi de străbuni,
Cu pieptul în faţă şi vorbe de spus.

Că liber s-a dus şi cum a luptat,
Şi nu a plecat privirea de-o viaţă.
E mândru că el a stins lupte mari
Şi are şi cine să-l scrie pe piatră.

Simte în aer că iadul pândeşte,
Dar încă nu-l vede, pe unde mai este.
Ştie că sabia-i va fi prieten sfânt,
Iar ţeapa va duce tot rău-n pământ.

Răzbate privirea prin lumi ce de soare
Sunt luminate, doar cât să tresare
Cea Semilună ce ţine de umbră,
Peste popoarele ce n-au vrut luptă.

Turci se aprind să ardă în faţă,
Lumea-i a lor, aşa cred de-o viaţă.
Vlad îi aşteaptă cu oamenii lui,
Şi sunt pregătiţi ca lupii nebuni!